Numele ei este : Rock clasic
miercuri, 8 decembrie 2010
Scriitoru' e si photoshopist
Da ma, curios, dar da, sunt si photoshopist, acu' arat doar o lucrare recenta la care voi mai lucra....
Numele ei este : Rock clasic
Numele ei este : Rock clasic
Capitolul 5: Atacul
Capitolul 5: Atacul
Pierdut in multime, tanarul nostru razboinic il cauta pe capitan cu disperare. Dadu' intr-un final de el, dar era prea tarziu, Shinsoo si-a facut deja aparitia. Un soldat iesii din portal, fiind ucis de catre cei doi razboinici ce stateau de paza la portal, insa dupa acel soldat a iesit toata armata, cei 2 gardieni neputand sa le faca fata, murira imediat, insa ucigand cativa soldati. Din pomi incepu' a zbura sageti in toate partile, grupurile de sura si de razboinici erau in prima linie de aparare a orasului, pentru ca arcasii n-au facut ravagii prea mari printre armata din Shinsoo. Capitanul lor oprii armata pentru un timp cand vazu' ce aparare au si isi chema un arcas caruia ii spuse:
- Ji, vreau sa-ti folosesti cea mai puternica magie pe acel grup care apara intrarea, apoi vom da drumul atacului la comanda mea! Spuse acel capitan in soapta misteriosului arcas.
Acesta executa comanda si folosindusi puterea mentala, facu' o bila albastra inaintea sagetii. Dupa ce trase cu sageata, aceasta strpunse bila care se risipii, si varful sagetii se facu' albastru'. Cand aceasta sageata lovii un soldat, o explozie mare s-a declansat, pornind iarasi atacul. Armata din Shinsoo ataca orasul. Era o lupta crancena intre cele 2 tari, urletele celor care mureau in chinuri rasuna, durere si suferinta era la tot pasul, casele ardeau, soldatii mureau, la fel si familiile care nu se puteau apara, Ragnar nu mai rezista mult deoarece era plin de rani, si inca trebuia sa aiba grija sa nu fie pierderi prea mari, incerca sa-l apere si pe capitan, care era ranit grav la gat, insa nici el nu mai avea mult de trait, era mult prea obosit, ranile facute de vulpe inca nu se vindecasera in totalitate, si era atat de obosit incat ridica sabia foarte greu, muschii il dureau, era transpirat tot, plin de sange, il ardea tot corpul, se simtea ca in abis, nu mai putea rezista mult, pica la pamant dupa un timp, vazand asta, Ji se apropie repede de Ragnar uitandu-se la el si vazand ca pe el l-a ajutat cu golemii, insa mai vazu ca tot el a furat carticica, asta infuriindu-l la culme. Isi luase o sageata din tolba si era gata sa traca, cand, din neant aparu' un sura cu o privire strafulgeratoare, si cu o sabie uriasa, il lua de gat pe Ji, apoi il lovii violent cu pumnul, aruncandu-l la cativa metri departare. Vazand suraul, toti soldatii se oprira din luptat, uitandu-se infricosati la el. Era inalt, parul lui alb era prins intr-o coada de cal, avea o cicatrice dreapta de la frunte, la ochi, apoi pana la barbie. Zona ochilor pe care oricine o are alba, el o avea neagra, iar ochii lui aveau culoarea rosie ca sangele. Pe fata aceea demonica se vedea clar ca este un sura de temut, dar nu doar asta ii infricosa pe oameni, ci si uriasa lui sabie, numita de fierar " Sabie Leu ". Aceasta sabie scanteia rosu, la fel ca si armura sa, care era numita "Armura Posedata", iar flacara ce il inconjura nu ataca in toate partile, ci se invartea calma in jurul lui, avand un cap de mort inauntrul ei, deci era clar avansata la un nivel mai mare ca Maestrul Perfect. Se spune ca doar un sura a reusit sa faca asta, sa fie el acela? daca da, regatul cu care v-a lupta va fi intr-o uriasa primejdie. Misteriosul sura rupse tacerea spunand:
- Acolo sa stai arcasule! Si voi lasilor, cred ca ar trebuii sa mai luati niste lectii de curaj, luptati-va in continuare, insa acest razboinic vine cu mine.
- Nu cred! Spuse un ninja care era prieten cu Ragnar inca de mic copil, acest ninja fiind numit Suro-hu.
Dupa ce Suro spuse cuvintele trecu' la atac. Ataca din toate partile acel sura, insa nu-l putea atinge fara sa fie lovit de flacara, pentru ca, nu se stie cum, dar mereu cand vroia sa se apropie de un loc, flacara aparea dintr-o data acolo. Pana la urma renunta, dar se trezii Ragnar, si lupta reincepu. vazandu-l pe sura deasupra lui, ridica sabia taindu-l la picior, dupa ce cu greu se ridica in picioare incepu' sa-l atace pe sura, din pacate nici nu-l putea atinge. Suraul, plictisit de atatea lovituri ratate, il lua pe Ragnar de gat, soptii o incantatie si s-au teleportat in varful muntelui Sohan. Suraul ii explica lui Ragnar ca el defapt era tatal lui si ca vroia sa stea cu el, fara sa se razboiasca cu altii, insa Ragnar ii spuse:
-Tata, eu nu pot sa-mi parasesc regatul tocmai acum, nu ca as face-o vreodata, deci daca vrei sa fim iarasi amandoi ca tata si fiu, va trebuii sa luptam amandoi pentru regat, ca tata si fiu.
Tatal lui ii zambi, il prinse de mana, soptii iarasi o incantatie si revenira in sat.
- Fiule, sa-ti arat acum ce poate un adevarat sura!
Isi aprinse flacara si incepu ai ataca pe cei din shinsoo, chiar daca fusese ranit de niste lovituri, tot omori putinii soldati ramasi, caci restul se retrasesera, inclusiv Capitanul cu Ji, care era inconstient si avea nevoie de asistenta medicala rapid, asa ca pleca cu mai mult de jumatate din armata. Lupta se termina insfarsit, cu glorioasa victorie a ChunJo-ului, insa nu au castigat doar razboiul, ci si jurnalul pietrelor metin, dar pe langa aceste 2 lucruri, il aveau de partea lor pe cel mai bun sura, o legenda vie, aceasta fiind o realizare foarte mare. 3 luni trecusera de la atac, si orasul era complet refacut. Ragnar fusese dinnou chemat la capitan pentru a primii o misiune.
Capitolul 4: Jurnalul
Capitolul 4: Jurnalul
Dupa invingerea vulpii, era asa obosit incat cazu' si el la pamant. Un om pricajit trecu' chiar atunci pe acolo, si il vazu' pe eroul nostru picat la pamant, langa cadavrul uriasei vulpi. Pricajitul il prinse pe Ragnar de brate, si prin acea furtuna, il tarii prin zapada insangerata pana intr-o cabana. Cabana era mica, prafuita, avand doar un mic pat facut din lemne, acoperit cu o patura facuta din blana de yeti, aceasta acoperind lemnul dur, si tot din blana de yeti, o patura cu care sa te acoperi, pe langa acel pat, mai era si o masuta mica, pe care era doar praf. Strainul il pusese pe Ragnar in acel pat, apoi plecand afara. Ragnar se trezii in cabana de care v-am povestit, nestiind unde se afla, deodata apare si batranul strain:
- Unde ma aflu? Spuse Ragnar.
- Te-am gasit pe jos langa cadavrul vulpii cu 9 cozi, si te-am adus aici, ca era mare pacat sa moara un asa erou.
- Multumesc ca nu m-ati lasat sa mor, dar totusi eu caut un batran care are un jurnal despre rocile ciudate, numite si "METINE", nu stiti unde e acel batran? Intreba Ragnar, care de la oboseala nu-si dadu' seama ca el defapt vorbeste cu acel batran.
- Of! of! of! Stai cu acel batran de vorba, da jurnalul l-am avut eu, dar mi-a fost furat acum ceva timp de un arcas, am ramas la geam si am vazut ca se lupta cu foarte multe creaturi de gheata. Spuse batranul.
Totul era clar, arcasul care-l ajuta furase jurnalul, si apoi isi aduse aminte ca atunci cand il ajuta, vazu ca acel arcas avea tatuat pe gat Shinsoo, asa ca ii multumii batranului si pleca indata. Folosind iarasi harta, merse mult, mult, mult atat de mult incat era extrem de obosit, si se pare ca natura nu vroia sa-l lase prea usor, pentru ca o alta furtuna, mult mai violenta ca cealalta incepu'. O grupa mare de monstrii incerca sa-l atace, dar din cateva sabii ii dobori. Mergand si incercand sa infrunte furtuna, un grup de oameni ai ciumei il opresc din drum:
- Lasati-ma sa trec, daca nu voi fi nevoit sa va omor pe toti! Striga Ragnar, desii stia ca nu prea rezista, incerca doar sa ii sperie, insa nu i-a reusit, ba chiar i-a facut mai furiosi, si mai pregatiti de lupta, ca doar erau oameni ai ciumei, printre cei mai loiali monstrii ai Vulpii, si printre cei mai neinfricati.
- Nu vei apuca nici sa ridici sabia si vei fi omorat! Zise un arcas al ciumei, pregatindu-se sa traga o sageata direct in capul eroului nostru.
Incerca cu toata puterea sa stranga cu forta sabia si alerga spre ei, gata sa atace, insa o rana il facu sa se impiedice, acesta cazand la pamant. Toti monstrii au ras batjocoritor, acest lucru facandu-l pe Ragnar sa se ridice, si sa atace cu o asa brutalitate incat nu puteai sa parezi vreo lovitura, insa monstrii nu se lasara mai prejos si atacau si ei ranindu-l grav, dupa o foarte lunga lupta, isi continua drumul, de data asta mergand mai incet, deoarece era mult mai ranit, ajungand in fata portalului catre Shinsoo, pica la pamant in zapada. Dupa ce trecu' foarte mult timp, furtuna se linistii si Ragnar isi revenii cat de cat si trecu prin portal. Razele soarelui il mai ajutara sa-si revina, era aproape ca inainte sa se intalneasca cu vulpea. Totusi, nu putea lupta asa, era inca plin de rani, trebuia sa mai astepte umpic, asa ca se puse la umbra unui copac batran, si se odihnii acolo. Dupa ce trecu ceva timp, lui Ragnar ii se vindecasera aproape toate ranile, deoarece nu erau foarte adanci. Pornii spre sat nervos, vazand cum toti laudau arcasul care adusese jurnalul.
- Haha, bravo Nek. Ai adus jurnalul, acum vom putea infrange metinele si celelalte regate in acelasi timp! Spuse capitanul lor.
- Multumesc capitane, dar de ce sa nu eliminam intai celelalte regate, ca sa ne extindem, apoi distrugem pietrele, eu zic asa, sa distrugem ChunJo-ul maine, iar Jinno-ul poimaine. Spuse arcasul.
- O idee excelenta! Spuse Capitanul. Maine in zori atacam ChunJo-ul, asa ca pregatiti-va!
" Nu prea cred . " Spuse Ragnar in gand, uitandu-se la ei. Se lasa seara peste Shinsoo, si ciudat ca nimeni nu-l observa pe Ragnar. Se duse in casa capitanului lor si observa pe o masuta cu un picior care statea sa se rupa, o carticica cu coperta prafuita. Se duse tiptil catre ea, dadu la o parte praful de pe coperta, deschise cartea, si observa ca pe prima pagina scrie: " Secretul Metinelor " . " Asta trebuie sa fie! ", o lua usor, o impatura intr-o carpa, si o puse in rucsacul lui de calatorie, apoi iesii tiptil din casa capitanului si din oras. fugii repede la portal. Dar ce sa vezi, doi ninja pazeaua portalul, si mai era un razboinic cu ceva ciudat in mana, era un fel de corn, sigur cu el dadea alarma, asa ca facu in felul urmator, lua o piatra, si o arunca spre capul razboinicului lovindu-l, lucru care i-a distras pe ninja, acum era momentul, o lua la fuga cu o viteza incredibila si trecu prin portal, ajunse pe Muntele Sohan iarasi, isi chema calul si plecara inspre regat, ajuns in regat anunta ca in zori vor fi atacati, asa ca toti s-au pregatit, soldati inarmati pana in dinti asteptau la fiecare portal, gata sa atace. Orasul era pazit de mii si mii de Sura si razboinici, de la cel mai bun, pana la cel mai slab. Totul era pregatit, insa Ragnar uita sa dea carticica, si acum nu mai putea da de capitan.
- Unde ma aflu? Spuse Ragnar.
- Te-am gasit pe jos langa cadavrul vulpii cu 9 cozi, si te-am adus aici, ca era mare pacat sa moara un asa erou.
- Multumesc ca nu m-ati lasat sa mor, dar totusi eu caut un batran care are un jurnal despre rocile ciudate, numite si "METINE", nu stiti unde e acel batran? Intreba Ragnar, care de la oboseala nu-si dadu' seama ca el defapt vorbeste cu acel batran.
- Of! of! of! Stai cu acel batran de vorba, da jurnalul l-am avut eu, dar mi-a fost furat acum ceva timp de un arcas, am ramas la geam si am vazut ca se lupta cu foarte multe creaturi de gheata. Spuse batranul.
Totul era clar, arcasul care-l ajuta furase jurnalul, si apoi isi aduse aminte ca atunci cand il ajuta, vazu ca acel arcas avea tatuat pe gat Shinsoo, asa ca ii multumii batranului si pleca indata. Folosind iarasi harta, merse mult, mult, mult atat de mult incat era extrem de obosit, si se pare ca natura nu vroia sa-l lase prea usor, pentru ca o alta furtuna, mult mai violenta ca cealalta incepu'. O grupa mare de monstrii incerca sa-l atace, dar din cateva sabii ii dobori. Mergand si incercand sa infrunte furtuna, un grup de oameni ai ciumei il opresc din drum:
- Lasati-ma sa trec, daca nu voi fi nevoit sa va omor pe toti! Striga Ragnar, desii stia ca nu prea rezista, incerca doar sa ii sperie, insa nu i-a reusit, ba chiar i-a facut mai furiosi, si mai pregatiti de lupta, ca doar erau oameni ai ciumei, printre cei mai loiali monstrii ai Vulpii, si printre cei mai neinfricati.
- Nu vei apuca nici sa ridici sabia si vei fi omorat! Zise un arcas al ciumei, pregatindu-se sa traga o sageata direct in capul eroului nostru.
Incerca cu toata puterea sa stranga cu forta sabia si alerga spre ei, gata sa atace, insa o rana il facu sa se impiedice, acesta cazand la pamant. Toti monstrii au ras batjocoritor, acest lucru facandu-l pe Ragnar sa se ridice, si sa atace cu o asa brutalitate incat nu puteai sa parezi vreo lovitura, insa monstrii nu se lasara mai prejos si atacau si ei ranindu-l grav, dupa o foarte lunga lupta, isi continua drumul, de data asta mergand mai incet, deoarece era mult mai ranit, ajungand in fata portalului catre Shinsoo, pica la pamant in zapada. Dupa ce trecu' foarte mult timp, furtuna se linistii si Ragnar isi revenii cat de cat si trecu prin portal. Razele soarelui il mai ajutara sa-si revina, era aproape ca inainte sa se intalneasca cu vulpea. Totusi, nu putea lupta asa, era inca plin de rani, trebuia sa mai astepte umpic, asa ca se puse la umbra unui copac batran, si se odihnii acolo. Dupa ce trecu ceva timp, lui Ragnar ii se vindecasera aproape toate ranile, deoarece nu erau foarte adanci. Pornii spre sat nervos, vazand cum toti laudau arcasul care adusese jurnalul.
- Haha, bravo Nek. Ai adus jurnalul, acum vom putea infrange metinele si celelalte regate in acelasi timp! Spuse capitanul lor.
- Multumesc capitane, dar de ce sa nu eliminam intai celelalte regate, ca sa ne extindem, apoi distrugem pietrele, eu zic asa, sa distrugem ChunJo-ul maine, iar Jinno-ul poimaine. Spuse arcasul.
- O idee excelenta! Spuse Capitanul. Maine in zori atacam ChunJo-ul, asa ca pregatiti-va!
" Nu prea cred . " Spuse Ragnar in gand, uitandu-se la ei. Se lasa seara peste Shinsoo, si ciudat ca nimeni nu-l observa pe Ragnar. Se duse in casa capitanului lor si observa pe o masuta cu un picior care statea sa se rupa, o carticica cu coperta prafuita. Se duse tiptil catre ea, dadu la o parte praful de pe coperta, deschise cartea, si observa ca pe prima pagina scrie: " Secretul Metinelor " . " Asta trebuie sa fie! ", o lua usor, o impatura intr-o carpa, si o puse in rucsacul lui de calatorie, apoi iesii tiptil din casa capitanului si din oras. fugii repede la portal. Dar ce sa vezi, doi ninja pazeaua portalul, si mai era un razboinic cu ceva ciudat in mana, era un fel de corn, sigur cu el dadea alarma, asa ca facu in felul urmator, lua o piatra, si o arunca spre capul razboinicului lovindu-l, lucru care i-a distras pe ninja, acum era momentul, o lua la fuga cu o viteza incredibila si trecu prin portal, ajunse pe Muntele Sohan iarasi, isi chema calul si plecara inspre regat, ajuns in regat anunta ca in zori vor fi atacati, asa ca toti s-au pregatit, soldati inarmati pana in dinti asteptau la fiecare portal, gata sa atace. Orasul era pazit de mii si mii de Sura si razboinici, de la cel mai bun, pana la cel mai slab. Totul era pregatit, insa Ragnar uita sa dea carticica, si acum nu mai putea da de capitan.
Capitolul 3: Prin urechile acului
Capitolul 3: Prin urechile acului
Din cateva lovituri, termina uriasii si rezistentii golemi, insa vulpea inca se uita cu furie la el, sfansiindu-l parca din priviri, Ragnar ramasese si el ca o statuie uitandu-se furios la Vulpe, era o liniste de nedescris pe uriasul si periculosul Munte Sohan, cei 2 inamici se uitau de ceva timp unul la altul, fara sa stie unul dintre ei ce avea sa faca adversarul sau. Un Vant puternic si rece, mult mai rece ca cel normal, a inceput sa bata foarte puternic, si o ninsoare ce nu te lasa sa mai vezi nimic era condusa de acel vant. Ragnar, stiind ca acum e momentul sa atace, stranse puternic puternica lui sabie, apoi alerga cu viteza spre Vulpe. Incerca sa o taie la mana, dar aceasta ridica un fel de scut de gheata care a fost distrus de lovitura puternicului nostru erou, Vulpea creea aceste scuturi de cate ori ataca Ragnar, pana cand se enerva, il prinse de gat, lovindu-l violent cu pumnul in fata, apoi lasandu-l sa cada pe jos. Pumnul acela il facu' sa sangereze chiar si din ochi, fiind orbit de sange, mai este odata lovit de Uriasa Vulpe, si cade dinnou la pamant, cu fata spre cer, uitandu-se la minunatul cer plin de nori, fara pic de speranta, stranse din dinti si inchise ochii, cand ii deschise vazu' ceva ciudat, Era in sat, dar acesta era distrus, metinele cadeau de peste tot, casele erau facute praf, corpul lui era intins pe jos, langa alte 100, printre care si cel al capitanului, multi soldati se luptau cu fiarele turbate, apoi celelalte regate atacau si ele, copiii plangeau si mureau in chinuri, la fel si mamele lor, erau multi soldati morti sau raniti, si nu puteau lupta, apoi isi dadu' seama ca era doar vina lui ca fusese invins de vulpe, si nu putu' lua jurnalul, siroaie de lacrimi ii curgeau pe obraz, inchise ochii si stranse din dinti, se scula inapoi din acel vis, stranse sabia puternic si ataca fara pic de tact, dar cu o putere, viteza si furie incredibila, aura ii se facu rosie, din ochi ii iesea un fum mai rosiatic ca si sangele, caninii lui erau ca si al lupilor, si-o ataca cu atata putere incat spargea scuturile si taiat si vulpea, pana cand o prinse cu garda lasata jos si ii facu' o rana adanca de la gat pana la solduri, aceasta scuipand sange si picand in genunchi, o taie si la fata, apoi lovind-o cu piciorul in piept, aceasta cazand la pamant, cu respiratia taiata, cu o ultima miscare ii infipse sabia in gat omorand-o. Insa era asa de obosit incat uitandu-se la vulpea moarta, pica si el pe jos.
Capitolul 2: Misiunea...
Capitolul 2: Misiunea
Cum auzii de o misiune, se si duse la capitan sa vada ce are de facut. Ajungand in biroul Capitanului, un vechi birou facut total din lemn, prafuit, pe perete fiind un tablou cu un copil in timp ce ucidea un lup. In fata usii era o masuta din lemn de stejar, pe care statea o foaie, o pana pusa in cerneala si o poza cu Capitanul si familia lui. Astepta umpic pana isi facu' capitanul aparitia. Apoi, capitanul, ii puse si lui o perna pe care sa stea si ii explica ce are de facut.
- Vad ca ai primit destul de repede instiintarea.
- Se poate sa fi venit eu prea repede.
- Corect, e posibil si asta, acum sa revenim, te-am chemat ca sa iti dau o misiune. Spuse generalul uitandu-se atent la Ragnar. Rocile ciudate au inceput sa devina prea multe, si vrem sa aflam mai multe despre ele, asa ca trebuie sa te duci pe muntele Sohan si sa cauti un om, este chiar in mijlocul muntelui, acolo se afla o cabana in care sta el, trebuie sa mergi si sa iei un jurnal, ai inteles? Spuse pe un ton putin mai ridicat.
- Da domnule! Spuse Ragnar ridicandu-se in picioare si salutand militareste.
- Atunci du-te! Spuse capitanul salutand si el militareste.
Ragnar iesii pe usa val vartej, insa fara a trantii usa. Se duse la grajdar pentru a-si lua calul, apoi pornii inspre muntele Sohan, odata ajuns acolo, lua o harta veche, ce o avea in rucsac, si se uita folosind o magie care ii permite sa vada unde este, pornii rapid spre mijloc, insa cand sa se apropie de mijloc ceva il nelinistii, erau prea multi monstrii, si el era doar un copil de 13 ani, insa nivelul lui si echipamentul il ajutau extraordinar de mult, asa ca nu statu mult pe ganduri si se indrepta spre mijlocul muntelui omorand tot ce-i iese in fata, defapt nici nu se atingea de ei, pur si simplu trecea cu armasarul peste ei. Ajuns in mijloc, iarasi il nelinistii ceva, dar nu stia ce, se dadu' jos de pe cal, si folosind o incantatie isi teleporta calul la grajduri, acum era doar el si urmaritorul:
- Iesi din ascunzatoare oricine sau orice ai fi! Striga Ragnar.
O armata de golemi iesira parca din pamant si incepura sa-l atace. Facand Aura Sabiei incepu' sa se lupte cu golemii, si cu alte specii de monstrii care il atacau din toate partile, insa nu mai rezista mult. Dar dintr-o data, o sageata lovii sutele de monstrii, acestia murind. Desigur, ajutorul era un arcas, care il ajuta pe Ragnar sa omoare monstrii, dupa ce terminara cu monstrii, Ragnar ii multumii arcasului care pleca in graba. Obosit, eroul nostru striga:
- Ti-am invins monstrii, acum iesi!
Si dintr-un tufis aparu' o vulpe care mergea in 2 picioare, si care avea 9 cozi. Sa fie legendara si infricosatoarea Vulpe cu 9 cozi? seful purtatorilor si raspandirilor de ciuma, si al ghetii? Da, ea trebuia sa fie, deoarece deodata aparura 3 golemi care erau gata de atac. Oftand, Ragnar facu' aura sabiei si pornii la atac, oare va putea invinge Vulpea?
second shit...
Primu' capitol a povestii care-o fac...
Buuuuun, e o poveste despre metin, deci nu va mirati..... e primu capitol, da mai postez si pe alealalte 5 sau cate am facut...
"Alerg pe campia insangerata, unde mii de soldati mor luptand cu fiarele care au turbat odata cu aparitia unor roci ciudate. Urletele miilor de soldati sau creaturi care mureau, iti spargeau timpanele, insa eu alergam fara sa ma pot controla, nici nu stiam incotro alerg, de ce alerg si de ce nu simt oboseala, deodata o sulita imi strapunge piciorul, cad pe jos lovindu-ma la fata, insa incep sa ma tarasc cu o viteza uimitoare, insa nu la scurt timp doua sulite imi strapung mainile, obligandu-ma sa ma opresc, inchid ochii si ii deschid iarasi, era alt camp de lupta, se poate sa fi adormit mult timp si sa se fi distrus asa frumoasa campie? Totusi ceva nu se lega, fiecare tip de monstrii stateau' in spatele unor creaturi care nu le semanau deloc, iar eu eram inconjurat de soldati, care aveau in fata pe generali si pe rege, regele ridica in sus sabia, apoi o coboara rapid strigand " LA ATAC!!! ". Si soldatii se indeparteaza de mine atacand, incepe iarasi lupta, mii de fiare mor, ca si soldatii de asemenea, si creaturiile ciudate incep sa moara, pana raman in picioare 1 general din 4, regele si 10 soldati din mai mult de 5000. Iar de partea fiarelor, au mai ramas in picioare, un monstru ciudat, ce in loc de picioare avea o coada, si o lance mare si ascutita, O tanara domnita inghetata, care se spune ca era vrajitoarea de gheata iar creatura ciudata se spunea ca este ingerul cu coasa, binenteles ca au aparut doar dupa acele roci. Incepu' iarasi lupta, cei 10 soldati ramasi o ucisesera usor pe vrajitoare, insa 4 dintre ei au murit, iar restul de 6 a murit imediat ce a incercat sa atace ingerul, generalul si regele sarira pe inger si reusira sa-l doboare, insa generalul murii, dar apoi ceva ciudat se intampla, se schimba terenul iarasi, iarasi lupta, rocile ciudate cadeau, alergam iarasi, iar dintr-o data tot dispare, incep sa ma distorsionez si nu stiu ce se intampla, fug speriat si dintr-o data apare-----" Ragnar se trezii dintr-o data, dandu-si seama ca totul fusese un vis.... sau nu? mii de plansete se auzeau, se uita pe fereastra si vazu' ca regele e mort, se echipa repede si fugii sa vada ce se-ntampla, dupa ce afla isi dadu' seama ca el defapt visase ce s-a intamplat.... Marele Regat le revine celor 3 fii, care dintr-o cearta, il despart in 3, si incep a se razboii, si toata lumea sufera, blestemul metinelor e mult mai rau acum, insa Ragnar implinii acum 13 ani, avand cel mai mare nivel de prin acele locuri ( cel mai mare nivel dintre razboinicii Corporali ), adica din regatul ChunJo, adica nivelul 76, avand o sabie otravita, foarte ascutita, si rafinata la maxim, incat se vedeau scantei rosii, ca si pe Armura lui de nivel 61, adica Armura zeului dragon, bineinteles ca a topit pietre pe ele, echipamentul lui era cel mai bun echipament din regat, doar scutul care mai trebuia intrarit putin ca sa fie la maxim il tragea in jos. Intr-o zi s-a decis sa plece din regat, devenind un singuratic care cauta pace, acoperit de o roba de matase, pleca in fiecare regat incercand sa-i faca pe cei 3 frati sa se impace, caci nu mai aveau mult de trait, iar daca lumea va fi incontinuu razboi, Se putea spune adio visului de a invinge rocile ciudate, insa nu-i reusea, asa ca se decise sa devina un fel de gardian al ChunJo-ului, deoarece se reintoarse acolo, este chemat de capitan sa primeasca o misiune.....
That's first shit....
Capitolul 1: Inceputurile
"Alerg pe campia insangerata, unde mii de soldati mor luptand cu fiarele care au turbat odata cu aparitia unor roci ciudate. Urletele miilor de soldati sau creaturi care mureau, iti spargeau timpanele, insa eu alergam fara sa ma pot controla, nici nu stiam incotro alerg, de ce alerg si de ce nu simt oboseala, deodata o sulita imi strapunge piciorul, cad pe jos lovindu-ma la fata, insa incep sa ma tarasc cu o viteza uimitoare, insa nu la scurt timp doua sulite imi strapung mainile, obligandu-ma sa ma opresc, inchid ochii si ii deschid iarasi, era alt camp de lupta, se poate sa fi adormit mult timp si sa se fi distrus asa frumoasa campie? Totusi ceva nu se lega, fiecare tip de monstrii stateau' in spatele unor creaturi care nu le semanau deloc, iar eu eram inconjurat de soldati, care aveau in fata pe generali si pe rege, regele ridica in sus sabia, apoi o coboara rapid strigand " LA ATAC!!! ". Si soldatii se indeparteaza de mine atacand, incepe iarasi lupta, mii de fiare mor, ca si soldatii de asemenea, si creaturiile ciudate incep sa moara, pana raman in picioare 1 general din 4, regele si 10 soldati din mai mult de 5000. Iar de partea fiarelor, au mai ramas in picioare, un monstru ciudat, ce in loc de picioare avea o coada, si o lance mare si ascutita, O tanara domnita inghetata, care se spune ca era vrajitoarea de gheata iar creatura ciudata se spunea ca este ingerul cu coasa, binenteles ca au aparut doar dupa acele roci. Incepu' iarasi lupta, cei 10 soldati ramasi o ucisesera usor pe vrajitoare, insa 4 dintre ei au murit, iar restul de 6 a murit imediat ce a incercat sa atace ingerul, generalul si regele sarira pe inger si reusira sa-l doboare, insa generalul murii, dar apoi ceva ciudat se intampla, se schimba terenul iarasi, iarasi lupta, rocile ciudate cadeau, alergam iarasi, iar dintr-o data tot dispare, incep sa ma distorsionez si nu stiu ce se intampla, fug speriat si dintr-o data apare-----" Ragnar se trezii dintr-o data, dandu-si seama ca totul fusese un vis.... sau nu? mii de plansete se auzeau, se uita pe fereastra si vazu' ca regele e mort, se echipa repede si fugii sa vada ce se-ntampla, dupa ce afla isi dadu' seama ca el defapt visase ce s-a intamplat.... Marele Regat le revine celor 3 fii, care dintr-o cearta, il despart in 3, si incep a se razboii, si toata lumea sufera, blestemul metinelor e mult mai rau acum, insa Ragnar implinii acum 13 ani, avand cel mai mare nivel de prin acele locuri ( cel mai mare nivel dintre razboinicii Corporali ), adica din regatul ChunJo, adica nivelul 76, avand o sabie otravita, foarte ascutita, si rafinata la maxim, incat se vedeau scantei rosii, ca si pe Armura lui de nivel 61, adica Armura zeului dragon, bineinteles ca a topit pietre pe ele, echipamentul lui era cel mai bun echipament din regat, doar scutul care mai trebuia intrarit putin ca sa fie la maxim il tragea in jos. Intr-o zi s-a decis sa plece din regat, devenind un singuratic care cauta pace, acoperit de o roba de matase, pleca in fiecare regat incercand sa-i faca pe cei 3 frati sa se impace, caci nu mai aveau mult de trait, iar daca lumea va fi incontinuu razboi, Se putea spune adio visului de a invinge rocile ciudate, insa nu-i reusea, asa ca se decise sa devina un fel de gardian al ChunJo-ului, deoarece se reintoarse acolo, este chemat de capitan sa primeasca o misiune.....
That's first shit....
Bloggeru' Nou
Deci in primu rand, e primu meu blog, soo daca comentati, jur pe ursuletu' meu de plus ca ajungeti in iad... si aici voi posta doar lucrari in ps si capitole dintr-o povestea de-a mea, deci nu ma tufeti la cap sa mai scriu si altceva....
Ma cica ma cheama Calin, cica am 1,63, cica am 74 kile, cica am 12 ani, cica sunt elev, cica m-am plictisit sa tot va explic de mine, asa ca o sa incep sa postez....
Ma cica ma cheama Calin, cica am 1,63, cica am 74 kile, cica am 12 ani, cica sunt elev, cica m-am plictisit sa tot va explic de mine, asa ca o sa incep sa postez....
Abonați-vă la:
Postări (Atom)