Capitolul 3: Prin urechile acului

Capitolul 3: Prin urechile acului

Din cateva lovituri, termina uriasii si rezistentii golemi, insa vulpea inca se uita cu furie la el, sfansiindu-l parca din priviri, Ragnar ramasese si el ca o statuie uitandu-se furios la Vulpe, era o liniste de nedescris pe uriasul si periculosul Munte Sohan, cei 2 inamici se uitau de ceva timp unul la altul, fara sa stie unul dintre ei ce avea sa faca adversarul sau. Un Vant puternic si rece, mult mai rece ca cel normal, a inceput sa bata foarte puternic, si o ninsoare ce nu te lasa sa mai vezi nimic era condusa de acel vant. Ragnar, stiind ca acum e momentul sa atace, stranse puternic puternica lui sabie, apoi alerga cu viteza spre Vulpe. Incerca sa o taie la mana, dar aceasta ridica un fel de scut de gheata care a fost distrus de lovitura puternicului nostru erou, Vulpea creea aceste scuturi de cate ori ataca Ragnar, pana cand se enerva, il prinse de gat, lovindu-l violent cu pumnul in fata, apoi lasandu-l sa cada pe jos. Pumnul acela il facu' sa sangereze chiar si din ochi, fiind orbit de sange, mai este odata lovit de Uriasa Vulpe, si cade dinnou la pamant, cu fata spre cer, uitandu-se la minunatul cer plin de nori, fara pic de speranta, stranse din dinti si inchise ochii, cand ii deschise vazu' ceva ciudat, Era in sat, dar acesta era distrus, metinele cadeau de peste tot, casele erau facute praf, corpul lui era intins pe jos, langa alte 100, printre care si cel al capitanului, multi soldati se luptau cu fiarele turbate, apoi celelalte regate atacau si ele, copiii plangeau si mureau in chinuri, la fel si mamele lor, erau multi soldati morti sau raniti, si nu puteau lupta, apoi isi dadu' seama ca era doar vina lui ca fusese invins de vulpe, si nu putu' lua jurnalul, siroaie de lacrimi ii curgeau pe obraz, inchise ochii si stranse din dinti, se scula inapoi din acel vis, stranse sabia puternic si ataca fara pic de tact, dar cu o putere, viteza si furie incredibila, aura ii se facu rosie, din ochi ii iesea un fum mai rosiatic ca si sangele, caninii lui erau ca si al lupilor, si-o ataca cu atata putere incat spargea scuturile si taiat si vulpea, pana cand o prinse cu garda lasata jos si ii facu' o rana adanca de la gat pana la solduri, aceasta scuipand sange si picand in genunchi, o taie si la fata, apoi lovind-o cu piciorul in piept, aceasta cazand la pamant, cu respiratia taiata, cu o ultima miscare ii infipse sabia in gat omorand-o. Insa era asa de obosit incat uitandu-se la vulpea moarta, pica si el pe jos.