Capitolul 5: Atacul

Capitolul 5: Atacul

Pierdut in multime, tanarul nostru razboinic il cauta pe capitan cu disperare. Dadu' intr-un final de el, dar era prea tarziu, Shinsoo si-a facut deja aparitia. Un soldat iesii din portal, fiind ucis de catre cei doi razboinici ce stateau de paza la portal, insa dupa acel soldat a iesit toata armata, cei 2 gardieni neputand sa le faca fata, murira imediat, insa ucigand cativa soldati. Din pomi incepu' a zbura sageti in toate partile, grupurile de sura si de razboinici erau in prima linie de aparare a orasului, pentru ca arcasii n-au facut ravagii prea mari printre armata din Shinsoo. Capitanul lor oprii armata pentru un timp cand vazu' ce aparare au si isi chema un arcas caruia ii spuse:
- Ji, vreau sa-ti folosesti cea mai puternica magie pe acel grup care apara intrarea, apoi vom da drumul atacului la comanda mea! Spuse acel capitan in soapta misteriosului arcas.
Acesta executa comanda si folosindusi puterea mentala, facu' o bila albastra inaintea sagetii. Dupa ce trase cu sageata, aceasta strpunse bila care se risipii, si varful sagetii se facu' albastru'. Cand aceasta sageata lovii un soldat, o explozie mare s-a declansat, pornind iarasi atacul. Armata din Shinsoo ataca orasul. Era o lupta crancena intre cele 2 tari, urletele celor care mureau in chinuri rasuna, durere si suferinta era la tot pasul, casele ardeau, soldatii mureau, la fel si familiile care nu se puteau apara, Ragnar nu mai rezista mult deoarece era plin de rani, si inca trebuia sa aiba grija sa nu fie pierderi prea mari, incerca sa-l apere si pe capitan, care era ranit grav la gat, insa nici el nu mai avea mult de trait, era mult prea obosit, ranile facute de vulpe inca nu se vindecasera in totalitate, si era atat de obosit incat ridica sabia foarte greu, muschii il dureau, era transpirat tot, plin de sange, il ardea tot corpul, se simtea ca in abis, nu mai putea rezista mult, pica la pamant dupa un timp, vazand asta, Ji se apropie repede de Ragnar uitandu-se la el si vazand ca pe el l-a ajutat cu golemii, insa mai vazu ca tot el a furat carticica, asta infuriindu-l la culme. Isi luase o sageata din tolba si era gata sa traca, cand, din neant aparu' un sura cu o privire strafulgeratoare, si cu o sabie uriasa, il lua de gat pe Ji, apoi il lovii violent cu pumnul, aruncandu-l la cativa metri departare. Vazand suraul, toti soldatii se oprira din luptat, uitandu-se infricosati la el. Era inalt, parul lui alb era prins intr-o coada de cal, avea o cicatrice dreapta de la frunte, la ochi, apoi pana la barbie. Zona ochilor pe care oricine o are alba, el o avea neagra, iar ochii lui aveau culoarea rosie ca sangele. Pe fata aceea demonica se vedea clar ca este un sura de temut, dar nu doar asta ii infricosa pe oameni, ci si uriasa lui sabie, numita de fierar " Sabie Leu ". Aceasta sabie scanteia rosu, la fel ca si armura sa, care era numita "Armura Posedata", iar flacara ce il inconjura nu ataca in toate partile, ci se invartea calma in jurul lui, avand un cap de mort inauntrul ei, deci era clar avansata la un nivel mai mare ca Maestrul Perfect. Se spune ca doar un sura a reusit sa faca asta, sa fie el acela? daca da, regatul cu care v-a lupta va fi intr-o uriasa primejdie. Misteriosul sura rupse tacerea spunand:
- Acolo sa stai arcasule! Si voi lasilor, cred ca ar trebuii sa mai luati niste lectii de curaj, luptati-va in continuare, insa acest razboinic vine cu mine.
- Nu cred! Spuse un ninja care era prieten cu Ragnar inca de mic copil, acest ninja fiind numit Suro-hu.
Dupa ce Suro spuse cuvintele trecu' la atac. Ataca din toate partile acel sura, insa nu-l putea atinge fara sa fie lovit de flacara, pentru ca, nu se stie cum, dar mereu cand vroia sa se apropie de un loc, flacara aparea dintr-o data acolo. Pana la urma renunta, dar se trezii Ragnar, si lupta reincepu. vazandu-l pe sura deasupra lui, ridica sabia taindu-l la picior, dupa ce cu greu se ridica in picioare incepu' sa-l atace pe sura, din pacate nici nu-l putea atinge. Suraul, plictisit de atatea lovituri ratate, il lua pe Ragnar de gat, soptii o incantatie si s-au teleportat in varful muntelui Sohan. Suraul ii explica lui Ragnar ca el defapt era tatal lui si ca vroia sa stea cu el, fara sa se razboiasca cu altii, insa Ragnar ii spuse:
-Tata, eu nu pot sa-mi parasesc regatul tocmai acum, nu ca as face-o vreodata, deci daca vrei sa fim iarasi amandoi ca tata si fiu, va trebuii sa luptam amandoi pentru regat, ca tata si fiu.
Tatal lui ii zambi, il prinse de mana, soptii iarasi o incantatie si revenira in sat.
- Fiule, sa-ti arat acum ce poate un adevarat sura!
Isi aprinse flacara si incepu ai ataca pe cei din shinsoo, chiar daca fusese ranit de niste lovituri, tot omori putinii soldati ramasi, caci restul se retrasesera, inclusiv Capitanul cu Ji, care era inconstient si avea nevoie de asistenta medicala rapid, asa ca pleca cu mai mult de jumatate din armata. Lupta se termina insfarsit, cu glorioasa victorie a ChunJo-ului, insa nu au castigat doar razboiul, ci si jurnalul pietrelor metin, dar pe langa aceste 2 lucruri, il aveau de partea lor pe cel mai bun sura, o legenda vie, aceasta fiind o realizare foarte mare. 3 luni trecusera de la atac, si orasul era complet refacut. Ragnar fusese dinnou chemat la capitan pentru a primii o misiune.